21
Mar
10

frumusețea lui Dumnezeu în privirea unui copil

Pastorul s-a oprit din vorbit și în locul lui patru fete au început să cânte acompaniate la pian… În acel moment Dumnezeu a început să îmi vorbească…

Era acolo un copil care stătea lângă pian și, cu privirea ațintită la cel care acompania fetele, aștepta semnalul prin care înțelegea că trebuie să îndepărteze prima pagină, și a doua, și a treia până când melodia ajungea la final și pianistul își împlinea misiunea.

Poate că nu vedeți nimic special în asta; ați mai văzut cu siguranță pianiști care merg la pian însoțiți de cineva pentru a-i ajuta să dea paginile partiturii. Și eu am văzut de nenumărate ori această imagine. Dar de data asta, a fost altfel. Copilul acela nu cunoștea limbajul portativelor și fără să primească indicații nu ar fi știut să dea paginile la timpul potrivit, de aceea nu-și lua privirea de la pianist decât pentru a schimba pagina. Ochii celui care cânta însă, erau fixați pe partitură și din când în când pe clape dar niciodată la copil. Ai fi zis că nici nu-i pasă că cineva este acolo ca să îl ajute… ai fi zis că nici nu observă cât de dependent era de ceea ce făcea acel copil. Dar nu era așa. Știa foarte bine că fără a treia mână nu ar fi putut face nimic.

Când am văzut cum se uita copilul la cel care cânta la pian mi-am zis: „Așa trebuie să privesc și eu mereu la Dumnezeu și să aștept indicațiile Lui care întotdeauna sunt prețioase și îmi aduc mulțimi de binecuvântări. Eu trebuie să îi slujesc Lui, așteptând mereu ca El să îmi spună când să dau pagina.”  M-am gândit deci, că acest lucru dorea Dumnezeu să mă învețe.

Dar meditând mai profund la imaginea vie din fața mea, mi-am dat seama că nu era așa… nu eu eram copilul, ci Dumnezeu…

O greșeală asemănătoare au făcut-o oamenii când Domnul Isus a venit pe pământ. Au crezut că trebuie să aștepte un împărat care să îi conducă, cineva care să-i scape de sub dominația romană, cineva care să le spună ce au de făcut și ei să execute cu bucurie. Noi toți căutăm pe Dumnezeu acolo sus, unde nu putem ajunge și ne place să spunem că suntem conduși de El.

Dar, Domnul Isus „nu a venit ca să I se slujească”.  Domnul Isus a venit ca El să ne slujească nouă. El este acel copil care dă pagina partiturii noastre și așteaptă cu răbdare și îngăduință momentul în care noi să Îi facem un semn prin care să înțealeagă că am învățat o lecție și suntem pregătiți pentru următoarea. El ne lasă pe noi să alegem dacă să urmăm sau nu ceea ce ne-a lăsat scris, și așteaptă mereu să ne dea noi învățături.

Dacă vom cânta după partitura Lui, armoniile cerului vor răsuna mereu în inima noastră, și, pentru că Domnul Isus este acolo mereu, să dea pagina, nu ne vom plictisi niciodată de sunetele muzicii Sale.

Când Domnul a văzut că nu îmi poate vorbi prin predica unui pastor, a ales să îmi vorbească printr-un copil… Am mers la biserică să ascult o predică spusă de un om mare dar am sfârșit prin a fi cucerită de frumusețea pe care Dumnezeu a pus-o în privirea unui copil.

Advertisements

0 Responses to “frumusețea lui Dumnezeu în privirea unui copil”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


Când scrii ceva, știi abia la sfârșit ce se cuvine a fi așezat la început, spunea un francez spiritual. Aceeași presimțire o am și eu acum cu privire la blogul meu. Dar nici înțeleptul Solomon nu spunea altceva decât că „mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui”.
March 2010
S M T W T F S
« Feb    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Recent Comments

mioara on privește lumea

%d bloggers like this: